Dragobetele sau “Zanul Iubirii” in mitologia romaneasca este sarbatoarea iubirii si este considerata echivalentul sarbatorii Valentine’s Day sau ziua Sfantului Valentin.
Dragobetele reprezinta atat un final, cat si un inceput. Este finalul perioadei in care se tin sezatorile, deoarece intram in Postul Pastelui, dar este si inceputul primaverii, care semnifica renasterea intregii naturi.
Etimologia cuvantului
A fost dezbatuta de numerosi etnologi si filologi, propunandu-se variate explicatii pentru originea sa. Se afirma ca nu exista atestari documentare ale acestei sarbatori decat din secolul al XIX-lea. Din punct de vedere etimologic, cuvantul provine din derivarea cuvantului “drag”. “Micul dictionar academic” atesta folosirea acestui cuvant din anul 1774, iar faptul ca aceasta sarbatoare coincide cu sarbatoarea religioasa de “Aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul” (in slava numita Glavo-Obretania) face posibil ca numele de Dragobete sa fi fost adaptat de-a lungul timpului sub diferite nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) pana cand s-a impus in unele zone (sudul si sud -estul Romaniei) ca Dragobete.
Se presupune ca dacii au avut o divinitate celebrata in aceasta perioada a anului, divinitate al carei nume nu s-a pastrat, dupa cum multe alte nume ale divinitatilor dacice nu ne mai sunt cunoscute astazi.
Dragobete si alte nume
In unele traditii este numit Cap de Primavara, Cap de Vara, fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica, Sfant Ion de primavara, Logodnicul pasarilor, Dragomiru – Florea sau Granguru .
Dar cine este Dragobete?
Dragobete este un zeu tanar al Panteonului autohton cu data variabila de celebrare de la zona la zona (24 si 28 februarie; 1 si 25 martie), patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti.
Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Dragobetele se diferentiaza de blandul Sfant Valentin din traditia catolica, el fiind un neastamparat si un navalnic, el era la daci zeul care, ca un “nas cosmic”, oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, in ziua de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se “logodesc” in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor este profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc “pasare” insemnand chiar “mesaj al cerului”.
Se spune ca Baba Dochia ingheata odata cu venirea primaverii, cand sarbatorim, alaturi de Dragobete aparitia primelor flori gingase, topirea zapezii si iubirea ce renaste in acest anotimp al Soarelui si bunei dispozitii.
O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana, numita Navalnic, de Maica Domnului, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cararile. Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El mai este identificat si cu o alta reprezentare mitica a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).
Celebrarea lui Dragobete este prefatata de o alta zi indragita de tineri, Vlasie. Sfantul mucenic Vlasie (11 februarie) din calendarul ortodox a devenit in Calendarul popular protector al pasarilor de padure si al femeilor gravide
Cand se serbeaza Dragobetele?
Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (numit si Cap de primavara sau Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.
Dupa legenda, fiul Babei Dochia el reprezinta simbolic, in opozitie cu aceasta, principiul masculin, pozitiv. Dragobetele, purtatorul dragostei si al bunei dispozitii, are atributii care corespund cu cele ale zeului dragostei la romani, Cupidon. El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. De aceea, fetele si baietii asteptau cu nerabdarea si sarbatoreau Dragobetele pentru a fi si ei indragostiti tot anul.
Este posibil ca ziua de 24 februarie sa fi insemnat pentru omul arhaic inceputul primaverii, ziua cand natura se trezeste, cand ursul iese din barlog, cand pasarile isi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria naturii.
Dragobetele se sarbatoreste pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 si 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia data de cele doua calendare (iulian si gregorian). Etnologul Marcel Lutic a observat ca acestea se afla „in preajma zilelor Babei Dochia si a echinoctiului de primavara. Mai ales in sudul Romaniei, exista o perioada intreaga, la ingemanarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, in martie care sta sub semnul Dragobetelui”.
In majoritatea locurilor, data celebrarii este 24 februarie.
Obiceiuri si traditii de Dragobete
Inainte de vreme, pretutindeni prin sate se auzea zicala: “Dragobetele saruta fetele!”.
In ajun, pe 23 februarie, lumea se pregateste de sarbatoare facand curatenie generala in casa.
Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Tot de Dragobete se spune ca toata lumea trebuie sa se imbrace frumos si sa se intalneasca cu cineva. Nimeni nu trebuie sa ramana singur in aceasta zi.
Trebuie sa iesi din casa, sa te intalnesti cu lumea, sa vorbesti, sa socializezi, tocmai in ideea ca soarta ti se va schimba si nu vei fi singur tot anul.
De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator (uneori le urmau logodnele adevarate) sau fetele si baietii faceau fratii de sange.
Dragobetele era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele:
“Flori de fraga
Din luna lui Faur
La toata lumea sa fiu draga
Uraciunile sa le desparti”.
Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din zapada netopita sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija pentru ca avea proprietati magice (se spunea ca e “nascuta din surasul zanelor”) si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi fetele adunau apa de ploaie (pentru spalatul parului) sau de izvor atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.
De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si ” face de Dragobete”, fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Era o sarbatoare a grupurilor de tineri care ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se imbratisau. Avea toate trasaturile unei sarbatori premaritale, de antamare a unor relatii intre tinerii din comunitate, ce anticipau nuntile.
Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmacele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.
“Unii tineri, in Ziua de Dragobete, isi crestau bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, si, respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fara ritualul de crestare a bratelor, doar prin imbratisari, sarutari fratesti si juramant de ajutor reciproc. Cei ce se infrateau sau se luau surori de cruce faceau un ospat pentru prieteni”, sustine Simion Florea Marian.
In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste.
La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, in sudul Romaniei aceasta goana fiind numita “zburatorit”. Fiecare baiat urmarea fata care ii placea. Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai indelungata in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.
Comunitatea este foarte interesata de ce se intampla, deoarece inca de pe acum se poate afla la ce nunti vor merge toamna. Dupa-amiaza are loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca este membru al unui cuplu, fie ca nu, danseaza, canta, se simte bine fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete ca sa fie dragastoase tot anul si mai aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata in ziua de Dragobete.
Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat ceilalti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau ca in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case.
Traditiile romanesti de Dragobete sunt respectate si de satenii mai varstnici, dar intr-un alt sens: ei nu taie pasarile din ograda in acea zi. Pasarile sunt un simbol al Dragobetelui, intrucat se spune ca, de aceasta sarbatoare, pasarile se “logodesc” si se pregatesc de imperechere, sacrificarea acestora fiind, astfel, o adevarata ofensa adusa Logodnicului Pasarilor (dupa cum mai este numit Dragobetele in traditia populara).
De asemenea, in aceasta zi nu se sacrifica animale, nu se omoara nici macar o gaza, fiindca se strica echilibrul universal. Este sarbatoarea veseliei si a iubirii, ziua in care trebuie sa aratam tot ce avem mai bun in noi.
Ce semnifica expresia „Dragobetele saruta fetele”? Dar “turta sarata”?
In dimineata de Dragobete, asa cum spuneam, fetele aduna flori uscate, iar baietii vreascuri sau lemne. „Zburatoritul” este atunci cand se intorc de la camp, iar baietii fug si prind fetele care le sunt dragi. De aici vine expresia „Dragobetele saruta fetele”.
Acest prins al fetelor este vazut ca o logodna in vazul tuturor urmata de o posibila nunta.
Un alt obicei de Dragobete asociat cu fetele tinere este turta sarata. Turta este pregatita seara de femeile in varsta. Fetele nemaritate mananca din aceasta turta si noaptea se spune ca isi viseaza ursitul.
Dragobetele in zilele noastre
In zilele noastre, Dragobetele este considerat a fi un echivalent al lui Cupidon – el leaga si dezleaga iubiri carora nu ne putem impotrivi, fie ca ne convine sau nu acest lucru.
Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de Sfantul Valentin
Din pacate, aceasta frumoasa zi a dragostei, nascuta inca din timpurile dacice pe pamant romanesc, inca vie in satele oltenesti, intim legata de ritmurile naturii (infloritul florilor de primavara, imperecherea pasarilor) risca sa fie data cu desavarsire uitarii, fiind inlocuita de sarbatoarea de import a Sfantului Valentin. Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor.
Conform traditiei, de Dragobete trebuie sa mergem la camp, la padure, sa ne bucuram, sa radem, sa dansam, sa ne distram, sa intampinam primavara, sa ne intalnim cu iubitul sau cu iubita, sa petrecem si, neaparat, sa culegem flori.
Avem atatea motive sa sarbatorim Dragobetele – la urma urmei, de ce sa ne multumim doar cu occidentalul Valentine’s Day, cand putem avea, in februarie, in prag de primavara, asa cum mai spuneam, doua sarbatori ale dragostei?
Se spune ca daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.
Daca ploua, primavara va veni devreme si va fi frumoasa.
Sa fiti iubiti, dragilor! Si sa iubiti neconditionat, indiferent ca este primavara sau iarna, indiferent ca este Dragobete sau Sfantul Valentin. Iubirea nu are nevoie de motive sa fie sarbatorita, nu are nevoie de cuvinte sa fie impartasita!